sentimental value

Sentimental Value este, pentru mine, despre valoarea pe care o dăm trecutului doar pentru că a fost al nostru. Conflictul nu mai este despre rană, ci despre raportarea la rană. Filmul rămâne mult timp în zona în care durerea încă organizează viața de adult a personajelor.

Trier lucrează cu o luciditate care, paradoxal, presupune încă o implicare afectivă activă: personajele așteaptă ceva — o reparație simbolică, o recunoaștere, o formă de răspuns din trecut. Personal, eu am renunțat la acest tip de așteptări. 

Tatăl poate fi citit ușor ca „absent”, „defect”, „incapabil”, dar filmul nu funcționează, cred, într-o zonă morală. Mai degrabă vorbește despre capacitatea reală a unui om de a fi prezent. A trăi sau a crește alături de cineva nu presupune automat a fi alături de el. 

Iubirea nu este o monedă standard. Oamenii nu iubesc „corect”, „complet” sau „cum trebuie”. Iubesc în limitele lor. 

Noi judecăm prin tipare — „tatăl trebuie să fie”, „părintele normal face”, „iubirea adevărată arată așa”. Tiparele ne ajută să ne protejăm când suntem mici. Mai târziu, însă, ele devin o sursă de conflict intern. Așteptările noastre se rezumă adesea la gesturi, formule de validare, moduri recognoscibile de a primi iubirea. Nesiguranța vine, de multe ori, din acest decalaj. 

Faptul că tatăl scrie scenariul pentru ea nu este un gest tardiv sau compensatoriu, ci dovada că legătura a existat permanent, chiar dacă nu a fost trăită în formele așteptate. Prezența nu a lipsit; limbajul prezenței a fost diferit. Tatăl a fost prezent în singurul mod pe care l-a avut la dispoziție. 

Părinții nu sunt personaje dintr-un manual de atașament sănătos, ci oameni cu structuri limitate. 

Finalul este un moment de maturizare comună, nu o reconciliere emoțională spectaculoasă. Nu l-am perceput ca o reparație a trecutului, ci ca o recunoaștere reciprocă a limitelor. După filmare, nu mai sunt în roluri: nici tatăl-artist care explică prin creație, nici fiica care așteaptă traduceri afective. Sunt doi adulți care, pentru prima dată, văd același lucru din unghiuri diferite.