Ruin Lust: porți spre iad și câteva drumuri ocolitoare

Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

ruinlustbanner0114

Ruinele fascinează, cu misterele lor, cu pereții impregnați de povara anilor, cu poveștile ciudate ale celor care au trecut pe acolo sau cu incredibile istorii ale unei glorii trecute și pierdute. Fie că reprezintă un prilej de meditație cu privire la îmbătrânire și moarte, la glorie și declin, fie că au o estetică aparte în zbaterea lor stranie de a rezista timpului, ruinele spun povești misterioase, pe care puțini sunt cei care nu se opresc să le asculte. “Ruin Lust” este o expoziție deschisă între 4 martie și 18 mai la Tate Britain, prestigiosului muzeu din Londra. Expoziția își propune să arate publicului fascinația pentru ruine pe care mulți artiști au avut-o de-a lungul timpului.

Ruin-LUst-John-Martin_Destruction-of-pompeii

Imaginea principală este o vedere apocaliptică pe care artistul Jonh Martin a avut-o asupra erupției Vezuviului. Artistul arată Pompeiul sub un nor mare de cenușă vulcanică, iar lucrarea arată ca o viziune asupra iadului. Oamenii din prim plan, îngroziți, încearcă să scape de monstrul de foc care îmbracă în lavă orașul.

Ruin-Lust-bunker

Fotografia alb negru realizată de Jane și Louise Wilson în 2006, prezintă buncărul din Azeville, Franța, în timpul celui de-al doilea război mondial. O poartă spre iad, presărată de smocuri de iarbă și mucegai, este un lucrare ce simbolizează condiția umană și monstrii pe care i-ar putea naște somnul rațiunii. Fotografia este, de asemenea, un memento ironic referitor la arhitectura brutală cu origini militare, care a apărut după război, ca o formă a idelurilor socialiste.

T01146_10-1024x720

Schița castelului Hadleigh, realizată în 1829 de artistul John Constable, este tot monocrom, dar, spre deosebire de atmosfera morbidă din fotografia lui Wilson, aceasta sugerează marșul lent al  trecerii timpului, implacabil și degradând bucată cu bucată. Circulă zvonul că artistul ar fi realizat lucrarea la câteva luni de la moartea soției sale, iar lucrarea este o expresie a pustiirii sale. Câteva elemente din imagine, precum copacii luminați de soare și păsările, crează un sentiment puternic de apăsare, evocând cu cruzime indiferența noilor generații față de trecut.

O juxtapunerea între vechi și nou, expoziția își propune să redea mai multe idei inspirate de ruine și exprimate de-a lungul timpului. Fascinația artistică a fost amplificată de scrierile lui William Gilpin, care a încurajat artiști precum Turner și John Vand Cotman să picteze în acuarela edificii în dezagregare.

O altă lucrare prezentată în cadrul acestei expoziții este o acuarelă care a fost comandată în 1830 de John Soane lui Joseph Gandy, lucrare care sărbătorea finalizarea clădirii Bancii Angliei. Viziunea artististului, care arată clădirea ca pe o ruină, este doar modul viclean în care acesta încearcă să prezinte interiorul complex și modern al clădirii, care urma să devină o emblemă a civilizației occidentale.

Cincizeci de ani mai târziu, Henry Dixon filmează mai multe clădiri pentru Societatea de fotografiere a reclivelor vechii  Londre. Acestea au inclus hanuri, cladiri din mahalale, edificii care au fost demolate odată cu construirea căilor ferate. O sută de ani mai tărziu, Rachel Whiteread a fotografiat demolarea a doua blocuri turn din Estate Clapton Park, în estul Londrei. Imaginile sunt euforice și un memento puternic asupra eșecului multor proiecte postbelice, care nu ofereau condițiile de viață dorite.

Ruin-Lust-Gandy

De asemenea, expoziția prezintă și fotografiile alb negru făcute în 1990 de Jon Savage, redând terenuri virane, clădiri demolate, ori degradate, o nostalgie asupra acestor colțuri uitate.

Ruin-LUst-Whiteread-2_2

Ruin-Lust-Agar_0

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.