Propagandă și manipulare prin imagini

Televiziunea a apărut în anii ’20 ai secolului trecut, dar a început să se bucure de audiență largă abia după al doilea război mondial. Primul război televizat a fost cel franco–algerian (1955 -1962) și, de atunci, cameramanii TV din întreaga lume au filmat constant evenimente legate de politică, afaceri externe sau conflicte militare. Astfel componenta vizuală a mass-media tradițională s-a dezvoltat până într-acolo încât poate reda cu fidelitate, în timp real, aproape orice tip de eveniment. Dar nu numai atât. Televiziunea poate manipula în aceeași măsură, prin intermediul acesteia știrile pot fi trunchiate, faptele imaginate sau înscenate, iar percepția publicului alterată prin crearea unor puncte de referință false. Altfel spus, televizorul, cu predilecție, a fost dintotdeauna un instrument media uzual pentru dezinformare din cauza unghiului unilateral în care prezintă o realitate – spre deosebire de Internetul contemporan care include mai multe astfel de unghiuri de abordare.

Prin abilitatea lor de a pune în scenă evenimentele, imaginile pot ajuta la câștigarea sau pierderea unui razboi. Conceptul este pus în practică azi în ceea ce analiștii militari numesc acum “războiul hibrid”. De aceea, în cele mai multe cazuri, manipularea are resorturi politice.

Spre exemplu, atunci când președintele SUA, George W. Bush, a interzis imaginile cu sicriele soldaților morți repatriate după ultima intervenție în Irak – s-a bazat pe un precedent mai vechi. Adică pe o decizie similară a lui Franklin D. Roosevelt care a considerat că imaginile americanilor morți în timpul WW2 pot fi răscolitoare pentru public, așa că a interzis publicarea lor până în 1943, când s-a răzgândit și a conchis că publicul trebuie să știe ce sacrificii au fost făcute pentru victorie.

Un alt exemplu: douazeci de ani mai târziu, odată cu imaginile difuzate la televizor, publicul american a perceput războiul din Vietnam ca fiind pierdut, ceea ce a contribuit covârșitor la retragerea SUA din conflict. 

“În epoca modernă pentru a fi informat și a cunoaște, trebuie să existe imagini pentru ceva care să pară realitate. Pentru ca un razboi, o atrocitate, o pandemie, să devină un subiect de larg interes, acesta trebuie să atingă publicul prin diverse modalități (de la televiziune la internet, ziare sau alte publicații), care să difuzeze imaginea către milioane de oameni.”(Susan Sontag).

Tehnologia de azi potențează emoții prin imagini și sunet în aproape toate felurile posibile, inclusiv prin imagini generate în întregime pe computer a unor evenimente care nu au existat. Este un instrument de propagandă, mai ales în societăți cu tradiție de consum audio-vizual cum ar fi cele din Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, Australia sau Israel. Acest tip de vulnerabilitate socială s-a mutat însă și în Est, după căderea Cortinei de Fier .

Iar de la politică la consumerism n-a fost decât un pas. Tehnologia digitală permite azi editorilor de fashion și revistelor de divertisment să folosească Adobe Photoshop și alte programe, ca să șteargă riduri, pete sau coșuri, precum și multe alte imperfecțiuni din fotografiile modelelor și celebrităților zilei. Funcțiile “cut” și “paste” au devenit atât de avansate încât două imagini pot fi alăturate fără a se vedea că au fost lipite. În industria publicității, computerele sunt folosite des pentru a altera culori, a alătura imagini, a adăuga, șterge, decupa și grava fotografii – în ceea ce se numește acum “faza post-producție”.

Modificările digitale sunt executate simplu, fiind mult mai greu detectabile, pe măsură ce computerele și softruile de profil au avansat. Inclusiv efectele speciale pentru filme sunt posibile tot datorită acestor platforme tehnologice care compun imagini adaptând sonorul.

Adiții virtuale sunt folosite în mod constant și în emisiunile sportive, cum ar fi bannerele simulate pe pereții din spatele terenurilor, anunțurile de pe pistele de curse pentru mașini sau burtierele din linia de jos a ecranului adăugate la emisiuni. În 1999, a devenit posibilă modificarea imaginilor video în timp real, acestea devenind la fel de manipulabile ca și fotografiile.

Unul dintre efecte arată că diseminarea imaginilor manipulate a crescut exponențial la nivel global în ultimele decenii. Între 1989 și 1999, numărul telespectatorilor s-a triplat, ajungând la 1,2 miliarde. CNN International, de pildă, emite în aproape toate țările din lume. Serviciile de presă, cum ar fi Associated Press și Reuters, se asigură că știrile sunt transmise rapid, prin intermediul internetului și serviciilor de telefonie – facile și ieftine în propagarea informațiilor.

Și Internetul este un mediu ideal pentru propagandă și manipulare, deoarece există portaluri care nu au personal care să verifice/analizeze veridicitatea unei informații. Operațiunile propagandistice prin intermediul internetului au costuri foarte reduse, dezinformarea fiind diseminată relațiv ușor la nivel global. O explicație rezidă în faptul că, de cele mai multe ori, sursa devine imposibil de verficat, determinat sau localizat. Orice posesor de pagină web are la îndemână un instrument virtual de propagandă, oricine poate posta imagini, grafice și text.

 Imaginile manipulate sunt utilizate frecvent și in filme. Woody Allen, in filmul său “Zelig” din 1983, apare interacționând cu demnitarii din anii 1920 și 1930, inclusiv cu președinții Hoover și Coolidge, luptătorul Jack Dempsey, dramaturgul Eugene O’Neill și Hitler. În 1994, în filmul “Forrest Gump”, prin modificarea imaginilor, personajul principal este prezentat ca un erou al Războiului din Vietnam care îl întâlnește pe președintele Kennedy și îi arată cicatricile de război vicepreședintelui Lyndon Johnson. Tehnologia computerizată a mai făcut posibil ca Gary Sinise, care joacă rolul unui locotenent invalid, să apară în film fără picioare.

Mai recent, în 1997, filmul “Contact” prezintă două conferințe ale președintelui Clinton, una despre existența unor probe de viață natural-biologică pe planeta Marte, cealaltă despre bombardarea orașului Oklahoma. Clinton pare, astfel, că vorbește despre comunicații extraterestre. Utilizarea acestor imagini a atras critici dure de la Casa Albă. Practic, softurile permit crearea unor lumi imaginare, un exemplu fiind filmul “Sky Captain and the World of Tomorrow” a lui Kerry Conran din anul 2004.

În prezent, cele mai multe filme artistice sunt trucate, iar asta cu siguranță nu se întâmplă mereu într-un sens negativ. Chiar și cele cu format documentar folosesc tehnici de manipulare a imaginii, un exemplu fiind filmul “JFK” (1991) a lui Oliver Stone, care prezintă o linie fină între divertisment, pe de-o parte, și de propagandă și înșelăciune pe de altă parte. Canalul de televiziune History a difuzat chiar și un documentar care pretindea că vicepreședintele Lyndon Johnson a fost implicat în asasinarea lui Kennedy. Formatul de documentar face ca mențiunea să pară reală, chiar dacă nu este susținută de nicio dovadă credibilă sau de vreun istoric cu reputație. Ulterior, canalul History și-a cerut scuze publice pentru acuzații și a declarat oficial că nu va mai difuza filmul și că acesta nu va fi distribuit pe casete video.

Mai recent, în 2004, regizorul Michael Moore, în filmul “Fahrenheit 9/11”, a prezentat o viziune personală asupra intervenției SUA în Irak. Filmul, privit ca un documentar, a prezentat informații incomplete, cu accente puternice de propagandă. Criticat pentru inexactitățile sale, Moore ar fi putut pretinde că este un film de divertisment, deși a recunoscut că a fost un proiect strict subiectiv.

Reclamele televizate, la rândul lor, reprezintă o adevărată bază de date cu imagini viciate. În 1980, în Marea Britanie, făcea furori o secvență de arhivă cu Gary Coope jucând în filmul “High Noon”, secvență care a fost folosită într-un spot TV publicitar despre berea Holstein. În paralel, firma Coors îl folosea pe John Wayne pentru a-și promova propria bere. Coca-Cola Diet, la rândul său, folosea imagini cu Humphrey Bogart, Louis Armstrong și James Cagney pentru a promova noua băutură. În spoturile pentru Olimpiada din 1992, Gene Kelly dansa live cu Paula Abdul, Cary Grant îi turna Coca-cola, în timp ce ea vorbea cu Groucho Marx.

Imaginile trucate sunt foarte comune și in tabloide și alte tipuri de reviste de divertisment și modă. Modelele sunt modificate pentru a părea perfecte, existând standarde impuse pentru eliminarea ridurilor, luminarea părului, tăierea coapselor și multe alte tehnici care au devenit deja o chirurgie digitală.

Fie că e vorba de politică, știri, filme de cinema, propaganda modernă folosește toate mijloacele mass-media pentru a răspândi informația: presa, radio, televiziunea, filmul, Internetul, postere, întâlniri față în față, discursuri, steaguri (heraldică), nume de străzi, monumente, monede, timbre, cărți, piese de teatru, benzi desenate, poezie, muzică, evenimente sportive sau culturale, biblioteci etc. Presa, cu toate industriile ei, este cel mai efcient instrument, având la dispoziție publicul ale cărui opinii pot fi modelate în funcție de mesaj și persuasiune.

De-a lungul istoriei, suportul popular a fost crucial pentru operațiuni militare și politici guvernamentale, iar asta a devenit cu atât mai important odată cu apariția și dezvoltarea curentelor de gândire naționaliste de la sfârșitul anilor 1700.

Generalul Dwight Eisenhower a concluzionat cândva: “Opinia publică câstigă razboiele”. Prin urmare, operațiunile psihologice încearcă să transmită informații speciale care vizează masele și influențarea comportamentului acestora. Deseori, politicile guvenamentale depind de acest lucru. Așa că imaginea joacă un rol preponderant în cadrul acestui proces de persuasiune.

Cea mai veche și frecventă operațiune psihologică este propaganda. Utilizează orice formă de comunicare pentru a răspândi sau consolida anumite credințe în scopuri politice. Cuvantul propagandă își are originea în 1622, în timpul reformei Curiei Romane și consiliului însărcinat cu răspândirea evangheliei. Înițial, cuvântul propagandă a fost neutru, dar odată cu ascensiunile naziștilor și comuniștilor, noțiunea a căpătat o conotație negativă. De asemenea, în publicitate, cuvântul poate avea un sens pozitiv sau negativ. Acesta poate varia de la Leni Riefenstahl care, în filmul “Triumph of the will” (1934), îl glorifica pe Hitler și partidul nazist, la seria “Why we fight” a lui Frank Capra care susținea și motiva intervenția SUA în cel de-al doilea război mondial.

Famous Lincoln photo manipulation using Calhoun’s body

Cea mai eficientă formă de propagandă combină divertismentul, educația și convingerea. Elementele de divertisment atrag publicul, în timp ce nivelul de educație scade percepția că mesajul este alterat.

Spre deosebire de educație, care urmărește să prezinte o viziune obiectivă a faptelor, propaganda influențează prin utilizarea selectivă, dar subtilă, a faptelor. Uneori, diferența dintre propagandă și educație este doar o raționalizare “post hoc”: în cazul în care încercarea de convingere eșuează, se numeste retroactiv propagandă – dar dacă reușește, artizanii operațiunii o numesc “educație”.

Preponderent, propaganda este realziată în scop politic, ceea ce face ca specialiștii în operațiuni psihologice să fie implicați de la început, astfel încât factorii de influențare să fie luați în considerație încă din faza de planificare. Analiștii fac cercetări și colectează informații despre public, pentru a dezvolta strategii de manipulare. Atunci când este posibil, propaganda este pre-testată pe grupuri de persoane care sunt similare cu populația țintă: “focus grupuri”. După revizuire, propaganda este distribuită către publicu-țintă. Aceste tipuri de analiză eficientizează mesajul viciat.

În funcție de sursă, propaganda poate fi albă, neagră sau gri. În propaganda “albă”, sursa este cunoscută și de cele mai multe ori oficială. În cea “neagră”, sursa este ascunsă sau disimulată. Propaganda “gri” presupune o sursă obscură. Teoretic, propaganda “neagră” este mai dificil de realizat decât celelalte, întrucât însuși procesul de dismiluare a sursei este unul sofisticat în cele mai multe cazuri.

În concluzie, propaganda reprezintă răspândirea unei informații false în scopul de a ajuta sau prejudicia o instituție, cauză, o persoană sau mai multe. Deși fenomenul există din antichitate, apariția noilor tehnologii a accelerat procesul de influențare psihologică a maselor.

Alte exemple de imagini manipulate:

  • fotografia lui Brian Walski, publicată în Los Angeles Times, în care un soldat britanic coordona un grup de civili din Irak în timpul unor atacuri, a fost obținută prin combinarea a doua fotografii, fapt ce a dus la concedierea lui Walski pentru încălcarea politicii ziarului.
  • Evening Standard a publicat în aprile 2003 o mulțime care se bucura de căderea lui Sadam Hussein. În realitate, mulțimea era mult mai mică și a fost de mai multe ori clonata; ziarul a explicat că a preluat imaginea de la BBC și a scos doar sigla.
  • National Geographic a publicat în februarie 1982 piramidele Keops și Mycerinus “mutate”, astfel încât să se potrivească mai bine pe copertă, revista numind-o “repozitionare retroactivă a fotografului”;
  • Fotografia cu Nicole Brown Simpson publicată în National Enquirer în care apărea batută de fostul soț O.J. Simpson, iar textul explicativ arăta că a fost făcută pe computer pentru a recreea modul în care sora ei a descris leziunile suferite de Nicole.
  • Fotografia cu decapitarea ostaticului Nick Berg în Irak, distribuită pe Internet, a devenit a doua “cea mai populară” căutare pe Google.
  • Imaginile și înregistrările video publicate pe Internet de Al-Qaida, IRA, ISIS, ETA și alte grupări extremiste sunt folosite ca forme de propagandă.