“Paris de nuit” și povestea unui insomniac celebru

Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Brassai_AnAmorousCouple

Brassaï sau Gyula Halász s-a născut în Brașov, vechiul oraș transilvănean. În 1902, tatăl său, profesor de literatură obține un post la Sorbona, apoi împreună cu familia se mută la Paris, timp de un an. Orașul parizian a devenit o fantezie romantică pentru cel care avea să devină unul dintre cei mai renumiți fotografi, lucru care l-a determinat să se întoarcă câțiva ani mai târziu.

Franța și Imperiul Austro-Ungar erau inamici, iar primul război mondial bătea la ușă. La vârsta de 17 ani, Halasz se alătură unității de cavalerie Austro-Ungare, loc în care rămâne activ până în 1918, sfârșitul războiului.

După război, studiază arta la Berlin, dar întrerupe educația pentru a participa la revoluția ce avea ca scop formarea republicii socialiste pentru dizolvarea imperiului. În timpul revoluției a fost capturat și închis.

După ce a fost eliberat, Halász a abandonat politica și și-a propus să se mute la Paris, orașul de vis al tinereții sale, dar în acel moment tratatul care a pus capăt războiului, impunea restricții imigranților care fuseseră inamici Franței. Halász se întoarce la Berlin și reia studiile de artă și jurnalism.

Gyula Halász reușește să se întoarcă în 1924 în Paris, care avea să devină orașul lui de suflet, iar singurulul lucru pe care și-l dorea era să obțină cetățenia și să devină parizian.

La început, a lucrat ca jurnalist, iar în timpul liber picta. Nu punea mare preț pe fotografie și considera că o meserie foarte bună este ceva “mecanic și impersonal”. Deși un om pragmatic, Halasz avea o viată boemă și se descria pe sine ca o “creatură nocturnă”, pictând străzile Parisului toată noaptea și ajungând în pat în zori.

Abia în 1930, un bun prieten, Andre Kertesz, alt nume care avea să devină emblematic în domeniul fotografiei, îl convinge să folosească o camera foto pentru a surprinde Parisul noaptea.

Halász cumpară aparatul, un Voigtlander Bergheil și un trepied și  a început să iasă în noapte pentru a face fotografii. În prima noapte de fotografiat, Gyula Halász a încetat să mai existe și s-a născut Brassaï.

Numele și l-a ales după orașul în care s-a născut, dar niciodată nimeni nu a asociat numele cu orașul transilvănean. Întotdeauna numele său a fost asociat cu Parisul.

Brassaï a realizat portrete minunate prietenilor săi: Henry Miller, Pablo Picasso, Jean Genet, Alberto Giocometti, Henri Matisse, Salvador Dali, dar a fost foarte puțin cunoscut pentru asta. Faima sa i-a fost adusă de fotografiile care reprezentau viața de noapte din Paris. A reușit cel mai bine să surprindă atmosfera din cafenele și baruri, perechi de îndrăgosții în colțuri întunecate, prostituate, dependenți de opium, vagabonzi, huligani. Pentru că era mai tot timpul pe străzi, la orele la care orice persoană decentă se afla în pat, Brassaï, a atras atenția jandarmilor. Aceștia erau sceptici cu privire la fotografiile pe care le făcea pe întuneric, iar artistul pentru a-și putea continua activitatea  a început să poarte la el lucrări imprimate. ”Este atât de ofertantă frumusețea străzilor, a grădinilor, a ploii și a ceții, este atât de ofertant Parisul noaptea, încât am devenit fotograf”, a spus Brassaï.

Brassaï prefera ceața și ploile mărunte, pentru că reușea să minimalizeze extremele de contrast. Umiditatea din aer împrăștia și simplifica lumina. În stilu-i boem, Brassaï petrecea nopțile fumând; pentru sedintele scurte, folosea Gauloise, țigări ieftine și cu ardere-rapidă, iar pentru ședintele lungi, cumpăra țigări americane cu ardere-lentă.

Ședințele erau benefice pentru fotografiile de noapte, dar în aceiași măsură, Brassaï fotografia și persoane din cafenele și baruri, iar asta necesita o tehnică diferită. Pudra inflamabilă era utilizată în studiourile fotografice de ceva vreme, dar fumul și mirosul său, o faceau insuportabilă în spatiile publice, mai ales cele promiscue pe care le frecventa artistul. Brassaï devine adeptul timpuriu al nou-inventatului bliț, deși în acel moment nu exista ideea de ”flash synchronization”.

Tehnologia din acea vreme nu permitea fotografului să apese pe shutter și să folosească „flash-ul. În schimb, fotograful trebuia să deschidă ”shutter-ul” și să ”ardă” flash-ul manual, după care să închidă shutter-ul.

Asta insemna că de cele mai multe ori, modelele sale care beau, râdeau și se sărutau, lucruri comune în baruri și cafenele, se deplasau în timpul expunerii. Aceasta ”hibă” prezentă în multe dintre fotografiile lui Brassai a avut ca efect spontaneitatea pe care o vedem în lucrările artistului.

În 1933, Brassaï  a publicat “Paris de Nuit”, care nu a fost doar o carte despre Paris, ci unul dintre primele volume dedicate fotografiei de noapte, fapt care i-a adus un succes uriaș. Succesul cărții s-a datorat în mare parte și pentru faptul că a fost o poveste de dragoste. Brassaï emana un romantism evident, în toate fotografiile surprinse din viața de noapte pariziană.

Brassaï a realizat doua lucruri magistrale în Paris de Nuit. Primul – în ciuda faptului că o mare parte din fotografiile sale, implicau expuneri lungi, cu personaje aparent statice, lucrările lui Brassaï sunt surpinzător de vii. Întotdeauna se întampla ceva, în fotografiile sale. Oamenii fac lucruri. Lucruri misterioase. Lucruri romantice în cel mai clasic mod.

Al doilea – deși toate fotografiile depind de lumină, Brassaï glorifică umbra în aceiași măsură. O mare parte din detaliile pe care le iubim la el vin din lucruri care nu se văd, din ceea ce ne imaginăm că se află în interiorul și dincolo de ceață și umbră.

Brassaï a pus ingenios spectatorul în umbră și de aici, acesta poate avea orice loc în fotografie. În fotografiile sale suntem invitați să împărțim dragostea sa pentru magicul oraș și să ne lăsăm seduși de poveștile sale.

După invazia armatei naziste, în timpul celui de-al doilea război mondial, mulți artiști au fugit din Paris, dar  Brassaï a ramas. Chiar dacă o parte din fotografiile sale au fost restricționate de nazisti, iar viața de noapte a Parisului a avut mult de suferit, el a rămas.  A lăsat de-o parte aparatul foto și s-a întors la desenat și pictat. Când Parisul a fost eliberat, a revenit la fotografie , continuându-și vechea dragoste.

Omul care cândva disprețuise fotografia, spunea: “Lucrul care este minunat la fotografie, este că poate stârni emoții bazate pe un singur subiect”. De-a lungul vietii a scris o nuvelă, a publicat cărți de nonficțiune, a sculptat în piatră și alamă, a realizat tapiserii, a pictat, a desenat diverse schițe, dar a rămas întotdeauna cunoscut pentru fotografiile sale despre Paris.

Gyula Halász a murit în iulie 1984, cu o săptamană înainte de Ziua Bastiliei., dar pentru noi Brassaï este nemuritor.

1_C-Estate-Brassa-RMN-GP 002-2 003-brassaï 1002361bp brassa_photographed_in_1934 brassac3af-le-pont-neuf-c3a0-paris-1932 Brassai_Couple_d_Amoureux_Champs_Elysees_Pak_and_Anna DCF 1.0 brassai-beautifullepontneuf brassai-feu-dartifice Couple_D_amoureux_Dans_un_Petit_Caf_Quartier_Italie_circa_1932_by_George_Brassai_www.metmusuem.org_ med_p-49-jpg Notre-Dame-Brassai portrait-by-brassai-lilliput-march-1947 Tour-Eiffel-1932-_-Estate-Brassa_ tumblr_mf7wblKOZ31rw3fqbo1_1280

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.