Comunicare: virtual versus real?

Cu cât petrecem mai mult timp în mediul virtual, mai putem face diferența între lumea reală și lumea virtuală? Datorită mediului virtual au apărut deficiențe de comunicare între noi și cei din jur? Este comunicarea virtuală la fel de relevantă ca și comunicarea față în față

Ca și primă cercetare, am dat search pe google cu “communication pie chart” și toate imaginile găsite, prezentau datele de mai jos, diferențele procentuale fiind infime:

Aceste rezultate sugerează că comunicarea față în față, în special dialogul, are caracteristici neuronale speciale pe care alte tipuri de comunicare nu le au și că sincronizarea dintre partenerii de discuție poate sta la baza unei comunicări față în față de succes.

Comunicarea este un aspect important al vieții de zi cu zi și este modalitatea care ne permite să ne conectăm la ceilalți oameni. Viața fără comunicare, ar fi inexistentă, iar noi toți transmitem verbal sau non-verbal informații în jurul nostru. Un procent foarte  mare al celor care predau comunicare afirmă că cea mai mare parte de transmitere a informațiilor se face prin comportamentul non verbal, aceasta fiind considerat ca un element foarte important în procesul de interacțiune umană.

Comunicarea non verbală joacă un rol central în modul în care se comportă oamenii și implică mai mult decât comunicarea verbală pentru a înțelege în mod eficient mesajul complet pe care îl preluăm din rolul comportamentului non-verbal în comunicare.

Un gest este o acțiune  și oriunde ne-am afla și orice am face, chiar și când nu suntem inconștienți, gesturile sunt indicii importante ale stării de spirit.

Un aspect important în comunicare, presupune contactul vizual și accentul asupra ochilor. Acest aspect este crucial. În medie, cam în 10-30% din conversațiile în care nu există contact vizual suficient între vorbitor și persoana care ascultă, ascultătorul își pierde interesul. În situațiile în care contactul vizual este exagerat, există posibilitatea ca ascultătorul să înceapă să se simtă inconfortabil.

Ochii permit schimbul de emoții dintre persoane și relevă intenția lor adevărată. Evitarea contactului vizual poate indica înșelăciunea, evitarea sau în anumite cazuri diferențele culturale.

Și semnalele vocale au un rol vital în comunicare, iar intonația și calitatea vocii pot spori modul în care este perceput vorbitorul.

O dată cu intrarea în mediul virtual, dispare contactul fizic, în concluzie, putem minți, distorsiona realitatea și inconștient începem să ne adaptăm unui nou ego cibernetic, devenind alte persoane. Nu există niciun studiu care să demonstreze că această personalitate falsă nu afectează personalitatea din lumea reală.

Site-urile de socializare, precum Facebook, ne permit noi reprezentări cu care reușim să atragem atenția celor din jur, prin faptul că ne atribuim fapte personale importante, cum ar fi roluri sociale, activități, hobby-uri sau diverse valori.

Intrarea în mediul virtual reprezintă o luptă cu realitatea. Vorbim cu oameni diferiți pe care nu îi cunoaștem, ne schimbăm atitudinea și atragem diferite percepții asupra noastră.

Mediile online, ne permit să ne reprezentăm prin profiluri, ceea ce implică afișarea eu-lui fizic prin fotografii, afilierea la diferite grupuri și rețele, universități, corporații sau anumite atitudini și preferințe, cum ar fi muzica preferată, filme, emisiuni de televiziune, dar și conectarea cu alți utilizatori.

Facebook, la fel ca alte rețele de socializare, ne oferă un mediu excelent pentru dezvoltarea și prezentarea unui sine fals, un sine-virtual, care poate fi un sine mai acceptabil din punct de vedere social și popular și, ca atare poate fi foarte diferit de adevăratul nostru sine.

Am putea presupune că diferența dintre “un sine adevărat” și “un sine Facebook” ar putea fi mai mare atunci când un individ nu este mulțumit de viața sa reală sau are o stimă de sine scăzută și, ca rezultat, creează un mediu alternativ pentru a compensa deficiențele sale reale.

“Acesta este un mecanism natural de compensare-defensivă, care adăpostește indivizii de la amenințările interne și externe (cum ar fi, presiunile sociale și așteptările) la adevăratul lor sine. De exemplu, un studiu recent a arătat că aproape două treimi dintre mamele care utilizează site-uri de socializare au simțit nevoia de a crea o prezență socială care să reprezinte o viața perfectă.”  (emarketer).

“Se pare că prezentarea unei imagini false pe un site de socializare este mai ușoară și mai puțin riscantă decât în viața reală, și, prin urmare, poate fi predominantă în astfel de medii. În plus, poate influența bunăstarea multor utilizatori, deoarece un procent din viața lor socială se schimbă în medii online, cum ar fi Facebook sau alte rețele de socializare. Prin urmare, unii utilizatori, în special cu personalități vulnerabile, pot crea identități online, care sunt mult mai pline de satisfacții și mai atrăgătoare decât identitatea lor adevărată. Această recompensă în creștere poate avea potențialul de a spori riscurile utilizatorilor de a se angaja în comportamente precare și chiar de a dezvolta dependența de utilizarea acestor site-uri (Ofir Turel)”.  

În lumea virtuală, ca și la teatru, există scena unde se joacă piesa și actorii își prezintă performanțele, precum există și backstage-ul, partea care cuprinde informații personale, intime sau secrete.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au trebuit să-și satisfacă nevoile de bază pentru a supraviețui: hrana, adăpostul, îmbrăcămintea, producția și comunicarea.

Comunicarea este crucială comparativ cu restul nevoilor, deoarece oameni au nevoie de un loc în societate, iar potrivit piramidei lui Maslow, motivele pentru care oameni au nevoie să comunice sunt: fizice (aer, alimente și sex), de siguranță (adăpost/cămin), de apartenență (incluziune, distracție) și nevoia de stimă de sine (respect).

Comunicarea este fundamentală și are un rol major în stabilirea limitelor sociale. Producția socială are loc între oameni sau între oameni și natură, iar oamenii cooperează între ei pentru a supraviețui, principala sursă fiind comunicarea. Comunicarea poate avea loc într-un mediu social, psihologic sau cultural.

În acest etapă, voi încerca să aduc în discuție deosebirea dintre “comunicarea mediată de un ecran”, comunicare care face o diferență între termenii de timp și spațiu și comunicarea față în față.

Tehnologia (calculatoarele, smartphone-urile, tabletele) a devenit un mijloc de comunicare, iar mesajele dintre oameni, ori grupuri pot fi transmise cu mai multă ușurință.

“Comunicarea interpersonală este esențială pentru viețile noastre. Ne dorim ca pe ceilalți să-i intereseze ce se întâmplă în viețile noastre și să ne ajute în gestionarea problemelor și preocupărilor pe care le avem. Vrem ca ei să împărtășească grijile  și bucuriile noastre, în plus, avem nevoie de alții pentru a încuraja dezvoltarea noastră personală și profesională. Prietenii și partenerii romantici care cred în noi, adesea ne permit să depășim modelele auto-distructive și să ne ajute să devenim oamenii care ne dorim să fim “(Julia T. Wood,1996).

Comunicarea față în față este interactivă și naturală și scoate în evidență evoluția umanității. Să discuți față în față cu oamenii apropiați, ori într-un grup, reprezintă obișnuința de a socializa, iar aceste metode sunt folosite pentru a satisface nevoile oamenilor.

Atunci când comunicarea are loc prin intermediul tehnologiei, vorbim despre comunicarea virtuală, iar în această situație, oamenii nu mai împărtășesc un spațiu fizic. În acest tip de comunicare, lipsește limbajul corpului care este un element foarte important în interacțiunile umane, acesta devenind inexistent atunci când comunicarea are loc prin intermediul computerului sau al telefonului. Chiar și în situația în care folosim o cameră web, atât ca vorbitor, cât și ca ascultător tindem să ne concentrăm la cameră sau la difuzor și omitem să mai fim atenți la alte detalii. Un aspect important este că nicio platformă de socializare, nu permite utilizatorilor apropierea fizică.

Comunicarea interpersonală are trei caracteristici de bază, în primul rând se referă la comunicarea dintre două persoane, în al doilea rând, avem prezența fizică, adică „se desfășoară  față în față” și, a treia componentă este despre „modul în care transmitem conținutul mesajului, care furnizează informații importante despre interacțiunea dintre noi, dar și despre rolurile noastre sociale și a relațiilor pe care le avem unii cu alții.

De ce este importantă comunicarea față în față?

Potrivit lui Peter Hartley, ’’comunicarea interpersonală implică două persoane cu roluri și relații variate pe care le au una față de cealaltă. ”

Același autor include atât pozițiile formale, cât și cele informale, deoarece ”comunicarea interpersonală are loc între două persoane, nu între roluri, ori măști sau stereotipuri.

Comunicarea interpersonală poate avea loc între două persoane, doar dacă fiecare recunoaște că împărtășește ceva și conștientizează acel ceva care ne definește ca indivizi.

Putem înțelege și mai bine comunicarea interpersonală, dacă plecăm de la psihanaliza tradițională a lui Sigmund Freud, care accentua ideea că ’’ego-ul este o parte aflată în strânsă legătură cu realitatea externă.

Comunicarea interpersonală este omniprezentă, iar în mod normal dacă interacționăm de mai multe ori cu aceiași persoană, vom ține cont în discuțiile noastre de schimbul anterior de informații. Prin urmare, comunicarea interpersonală  este procesul de coroborare a informației. Astfel spus, orice va spune azi persoana X, va fi interpretat pe baza a ceea ce a spus în trecut și mai ales, pe baza a ceea ne așteptăm să ne spună în momentul noii discuții.

Societatea continuă să existe prin transmitere de informații, prin intermediul comunicării, dar este corect sa spunem și că societatea există în transmitere și în comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să dețină în comun aceste lucruri.

Cum funcționează o comunicare:

  • Ascultând
  • Citind limbajul corporal
  • Vorbind

Tehnologia s-a dezvoltat în funcție de nevoile oamenilor și ne influențează stilul de viață, structurile sociale și culturile.

În prezent suntem în epoca comunicării și tehnologiei, iar telefoanele mobile și internetul ne satisfac nevoia de a accesa rapid informațiile, iar când aducem în discuție tehnologia informatică, unul dintre cele mai mari avantaje pe care trebuie să le avem în vedere este faptul că aceasta elimină spațiul și timpul.

Un mare dezavantaj al comunicării prin intermediul internetului este că utilizatorii elimină comunicarea non verbală.

Computerul este un instrument creat pentru a transmite și împărtăși informații. Astăzi, putem vorbi despre o societate informațională, iar mesajul transmis prin intermediul calculatorului reprezintă un nou tip de societate.

Internetul este o platformă care oferă o conexiune, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru grupurile de utilizatori, fiind preferat deoarece este ieftin, iar utilizatorii se pot conecta de pe laptopuri, computere, notebook-uri și telefoane mobile, oriunde și oricând.

Rețelele de socializare oferă un serviciu bazat pe web și au ca scop atragerea oamenilor în mediul virtual, loc în care pot urmări activitatea prietenilor sau unde pot atrage potențiali sau virtuali prieteni.

În mediul virtual putem să ne creăm un profil, să comunicăm și să ne împărtășim emoțiile cu ceilalți prin mesaje scrise, voce, fotografii, articole sau videoclipuri.

O altă constatare este aceea că oamenii au început să-și piardă interesul pentru comunicarea față în față și față de mass-media tradițională, dar un aspect important este că această formă de comunicare, nu înlocuiește de fapt alte medii de comunicare, cum ar fi: telefonul, TV-ul, revistele, cărțile etc.

Facebook este un mediul virtual unde milioane de utilizatori sunt activi zilnic, unii dintre ei chiar îndeplinindu-și nevoile în acest mediu, iar această situație crează un anumit tip de percepție din partea celorlați utilizatori. Conform percepțiilor, acești utilizatori își satisfac nevoile în acest mediu și se supun condițiilor, regulilor și structurilor dezvoltate de Facebook.

Utilizatorii par să profite la maximum de toate facilitățile pe care le oferă Facebook-ul, iar mulți dintre ei acționează ca în viața de zi cu zi, știind că prietenii lor se află pe Facebook. Toți încercăm să împărtășim informații cu prietenii noștri. Trimitem flori, alimente, inimi, băuturi și pahare de alcool la zile speciale, acestea fiind un simbol al darurilor, iar unii dintre noi chiar facem invitații la nuntă, deci, prin urmare, Facebook a devenit o preferință care pare să ia fața comunicării tradiționale față în față.

Conform sociologilor Hamburger și Ben-Artzi în cartea,

“Utilizarea comunicării mediate de calculator este strâns legată de caracterul utilizatorului. Persoanele introvertite care au dificultăți în comunicare, preferă rețelele de socializare, deoarece se pot exprima mai ușor”. Conform celor doi sociologi, utilizatorii au tendința de a se prezenta diferit față de realitate, dar nu într-un mod exagerat, “deoarece în listă au familia, prietenii, rudele, colegii de școală etc, iar mulți dintre utilizatori evită extremismul, dar se străduiesc să-și creeze o imagine cât mai apropiată de visele lor, ceea ce ne permite să ne reflectăm diferit”.

Conform lui Bauman,

“Proximitatea virtuală are particularități care pot fi văzute ca fiind avantajoase, dar care nu pot fi obținute în lumea reală. Nu este este de mirare că proximitatea virtuală este preferată și practicată cu foarte mare zel.” (Zygmunt Bauman)

Tot Bauman susține că:

“Proximitatea virtuală dezamorsează presiunea pe care apropierea non-virtuală tinde să o exercite”.

Din spatele unui ecran, ne putem exprima oricum, iar asta poate distruge calitatea sincerității în comunicare, în această situație fiind privați de a vedea utilizatorul și a-i studia limbajul corpului sau expresia feței.

Acest mediu, ne permite șă ne construim identități și să fim percepuți de ceilalți, în funcție de informațiile și ideile pe care le exprimăm public.

În acest caz, Facebook devine o scenă de teatru, iar utilizatorii niște actori în diverse roluri care împărtășesc anumite elemente. În acest mediu, se pot exprima ideile public și se pot găsi oameni care să aibă o părere despre subiectele în cauză și să-și împărtășească opiniile cu noi.

Oamenii și societățile au avut tot timpul un stil de exprimare prin vestimentație, muzică, dans, discursuri și limbajul corpului. Acest stil de comunicare face parte din viața unei societăți și reflectă identitățile și culturile oamenilor, iar împreună cu modalitățile de comunicare aceste obiceiuri devin valori publice și o reflectare a societății în care trăim.

Totodată, oamenii care trăiesc în aceiași societate, nu pot ignora valorile și credințele altora și ei răspund fie pozitiv, fie negativ celorlalți. Oamenii nu își stabilesc și reprezintă identitatea în mod izolat, identitățile având o bază comună care reprezintă identitatea socială.

Dacă urmărim producția de identitate de pe Facebook, vom constata că utilizatorii își utilizează identitatea pentru a-și crea propria identitate virtuală, în acest mediu trăsăturile paralingvistice, cum ar fi limbajul corpului, gesturile sau aspectul fizic, care reflectă starea de spirit a oamenilor, nu sunt vizibile pentru ceilalți, ceea ce poate duce la o deformare totală a realității și mesajelor exprimate.

În mediul virtual, paginile noastre de utilizatori pot fi proiectate astfel încât să atragă atenția, dar trebuie să ținem cont de faptul că nu putem pretinde că suntem complet altcineva, deoarece în listele noastre există oameni care ne cunosc în viața reală, iar acești prieteni reprezintă capitalul social care cunoaște deja identitățile reale ale noastre ca utilizatori. În concluzie, ca utilizatori ne putem manifesta diferit față de viața reală, dar nu ne putem modifica caracterul în totalitate.

Deși avem o identitate virtuală, aceasta are un efect temporar asupra noastră, iar reprezentarea ei este limitată de timpul petrecut online. Deși identitatea virtuală poate genera efecte atractive asupra altor persoane, oamenii vor dori să vadă utilizatorii fizic, iar dacă acest lucru nu se întâmplă se poate ajunge la o lipsă de încredere între utilizatori și prietenii lor virtuali. În concluzie, chiar dacă utilizatorii se reflectă diferit în lumea virtuală, alți membri pot să dorească un contact fizic, în caz contrar, identitățile vor rămâne doar imaginare și vor fi uitate în timp, deoarece tot ceea ce poate fi perceput de organele senzoriale este mai atractiv pentru oameni.

Un alt punct de vedere ar fi despre cum Facebook-ul afectează comunicarea interpersonală și de ce cei mai mulți dintre noi preferăm comunicarea prin Facebook, în locul comunicării față în față, precum și efectul pe care Facebook-ul în are asupra comunicării tradiționale.

Efectul pozitiv pe care ni-l oferă Facebook-ul este că ne permite să socializăm cu ușurință, indiferent de oră, locație sau distanță. Ne putem conecta reciproc în orice moment, iar comunicarea imediată devine un instrument foarte important și util între noi ca utilizatori.

Efectul negativ pe care îl are Facebook asupra comunicării este că pe profilele noastre publicăm informații, fotografii și impresii personale, iar acestea ajung la toată listă, viața noastră intimă devenind un subiect public care ajunge și la prietenii pe care îi avem în listă, dar nu-i cunoaștem personal.

Mass-media socială ne-a adus în punctul în care avem din ce în ce mai puține interacțiuni cu oamenii apropiați, iar lumea s-a transformat într-o societate care pare mulțumită să stea în spatele unor ecrane pentru a se informa și a comunica, iar multe studii arată că relațiile care se formează online, devin din ce în ce mai frecvente.
Într-un studiu, au fost chestionați 1501 de tineri despre relațiile pe care le-au făcut online. Cinci procente din acești adolescenți au recunoscut că au o relație romantică cu cineva, pur online, pe care nu l-au întâlnit personal. Acest studiu arată că oamenii tind să nu înțeleagă impactul pe care îl poate avea o lipsa comunicării față în față.

Concluzii:

Comunicarea virtuală a schimbat drastic relațiile dintre oameni, chiar dintre rude, ori persoane apropiate. Oamenii au tendința să nu mai interacționeze față în față și tind să se informeze despre apropiații lor de pe Facebook, luând informațiile ca atare și rareori verificând autenticitatea lor.

Conform studiilor de comunicare, s-a dovedit că peste 90% din comunicare este non verbală, fiind un limbaj natural, inconștient, care transmite sentimentele și intențiile reale ale unei persoane. Fără aceste indicii pe care ni le dă comunicarea non verbală și care ne ajută să descifrăm o persoană, nu vom putea să înțeleagem în mod corespunzător mesajele sau informațiile despre o altă persoană, chiar și atunci când vine vorba despre rude, prieteni, amici sau persoane cu care interacționăm destul de frecvent, dar cu care comunicăm din ce în ce mai rar față în față, deoarece deja “ne-am informat” de pe Facebook și avem senzația că știm ce face acea persoană. Acest mod de informare duce la o percepție total eronată despre viața sau situația reală în care se află acea persoană.

Din ce în ce mai multe familii, colegi de muncă sau prieteni tind să se exprime mai mult în scris decât să aibă conversații față în față, ceea ce în timp, poate duce la o deteriorare dramatică a relațiilor de muncă și personale.

Un alt dezavantaj pe care îl are comunicarea virtuală, este însigurarea. În discursul său TED “Conectat, dar singur”, psihologul și sociologul Sherry Turkle susține teoria că “Transformăm sensul profund și intimitatea prieteniei prin schimbul de fotografii și conversații prin chat, renunțând la conversație. Asta creează o situație paradoxală în care pretindem că avem mulți prieteni, în timp ce suntem singuri”.

Comunicarea în scris nu mai duce la tradiționala relaționare la “cafea”, deoarece tindem să rezolvăm problemele din spatele unor ecrane și să discutăm prin intermediul tastelor, iar acest tip de relaționare, ne face să nu mai trăim momentul, fiind mult mai mult preocupați să capturăm momentul.

Acest obicei poate fi corelat cu mai puțină interacțiune în familie și cu scăderea numărului de prieteni și poate dezvolta comportamente antisociale.

Psihologia ne învață că lipsa de conectarea cu prezentul poate să ne modifice starea de spirit și să ne crească anxietatea, iar verificarea exagerată a Facebook-ului, ne poate afecta atenția, și distrage de la activitățile cotidiene.

“Pentru cel puțin un segment al populației, o serie de tranzacții față în față sunt acum mediate prin computere și alte tehnologii interactive “(Richard M. Tubbs). Tubbs afirmă “că persoanele care utilizează internetul la domiciliu” au prezentat un nivel mai ridicat de singurătate și depresie.

Un alt efect negativ al utilizării frecvente comunicării de tip chat sau în rețele de socializare, este că ne face mai geloși și mai paranoici, deoarece ne este foarte ușor să ne monitorizăm partenerii și prietenii, lăsându-ne să vedem lucruri care ne fac să ne simțim dați la o parte, ori care ne generează neîncredere.

Un studiu realizat în 2012 de psihologul Tara Marshall a concluzionat că Facebook-ul a avut un rol semnificativ în creșterea geloziei romantice la persoanele care erau deja nemulțumite de relația lor și aveau o lipsă de încredere pentru partenerii lor. “Activitatea online poate avea efecte drastice pentru relațiile romantice, deoarece există mult mai multe șanse de a experimenta gelozia ca răspuns la informațiile ambigue pe care le luăm de pe rețelele de socializare și care pot provoca consecințe asupra relațiilor intime”.

Un alt aspect al comunicării online este că poate avea efecte negative, iar postările pot duce la sentimente de regret, dacă se înregistrează consecințe negative sau atragem critici dure.

Ca și o concluzie generală, consider că în mediul virtual trebuie să petrecem un timp moderat și cred că este foarte important să verificăm informațiile, fie că este vorba despre știri postate pe portaluri de specialitate, ori evenimente postate de persoane apropiate, deoarece operațiunile prin intermediul internetului pot duce la dezinformare relativ ușor diseminată.

Trebuie să știm că orice posesor de pagină web sau profil de Facebook are la îndemână un instrument virtual de propagandă sau manipulare și oricine poate posta imagini, grafice și text, lucruri care nu au legătură directă cu personalitatea și viața reală a utilizatorului.

Bibliografie:

  1. Tara Marshall – Facebook surveillance of former romantic partners: associations with postbreakup recovery and personal growth
  2. Connected, but alone? – Sherry Turkle (https://www.youtube.com/watch?v=t7Xr3AsBEK4)
  3. Zygmunt Bauman – Individual and society in the liquid modernity
  4. Peter Hartlay – Interpersonal Communication
  5. Julia T. Wood – Communication în our lives
  6. Hamburger and Ben Artzi – The social net: Understanding our online behavior