CE ESTE ANTROPOLOGIA ȘI LA CE FOLOSEȘTE EA?

Antropologia studiază omul, relațiile sociale, cultura, originea și rasele și încearcă să înțeleagă obiectiv asemănările și deosebirile dintre oameni, comportamentele sau ideile lor.

Etimologic, termenul este derivat din două cuvinte grecești: antropos = omul și logos = știință, studiu. Prin urmare, definim antropologia ca acea disciplină care studiază ființele umane științific. Totuși, definiția este incompletă, deoarece există și alte discipline care se referă la om, cum ar fi: sociologia, psihologia, științele politice, economia, istoria, biologia umană și disciplinele umaniste ca filozofia și literatura.

Fiecare dintre aceste discipline studiază un anumit aspect al diferitelor grupuri și culturi, prin urmare, niciuna dintre aceste discipline nu poate acoperi întreaga jurisdicție a antropologiei. Antropologia este un ansamblu mai larg care unește diferite alte discipline în funcție de interesul pe care îl are.

Herodot a fost printre primii care a sesizat importanța și valoarea diferențelor dintre cetățeni și modurile diferite de viață din grupurile umane cu care a intrat în contact. Tacitius a scris despre nemți, iar Marco Polo a adus date despre populațiile din Orientul Mijlociu.

În secolul al 18-lea, Marchizul de Condorcet descrie populaţii și obiceiuri ale ruşilor. D. Marchiz face un pas mai departe elaborând teorii despre civilizaţia umană, evoluţia pe termen lung, fără să ştie că de fapt făcea antropologie și că perspectiva adoptată era una antropologico-filosofică. În cultura română există cel puţin doi mari clasici care au făcut antropologie, fără să ştie: Mihai Eminescu şi I.L Caragiale. Finalitatea unui antropolog este explicit şi expres antropologică, în timp ce clasicii citaţi au avut finalităţi estetice şi politice, dar au lăsat un material extrem de bogat.

Antropologii investighează și adună date despre natura umană, folosind conceptul central al culturii, sistemului de credințe și valori, obiceiuri, comportamente și obiecte, împărtășite de membri unei societăți pentru a face față lumii lor. Totodată, caută să înțeleagă bazele culturale și cele individuale, și modul în care factorii politici, economici și sociali afectează indivizii și diferite grupuri.

Din intenția de a elimina erorile, antropologii încearcă să găsească date coerente în analiza existenței umane, prin înlăturarea idealurilor sceptice, pentru a forma o explicație acceptată a dezvoltării umane în timp.

Antropologia este o modalitate holistică de a adera la trăsăturile culturale ale oamenilor. În efortul de a defini un popor, un antropolog poate folosi mai mulți factori ai tradiției acestui popor sau geografia unei zone, formarea unei limbi, sancțiunile religioase conflictuale și istoria politică a unui popor ca factori cheie dintr-o experiență umană.

Antropologia este împărțită în partu ramuri principale – antropologie fizică, socio-culturală, lingvistică și arheologică, care la rândul lor au dezvoltat sub-ramuri.

  • Antropologia fizică

Înainte de a înțelege natura socială, culturală și linvistică a omului este necesar să-l înțelegem ca și organism biologic. Antropologia fizică studiază diferențele și similitudinile dintre populațiile din întreaga lume, precum și abordările psihologice, comportamentale și personale ale diferitelor popoare.

Ca și subramuri avem: etnologia, primatologia, biologia umană, genetica umană, antropologia nutrițional-dentală, juridică, antropometria, de dezvoltare umană și demografia.

  • Antropologia socio-culturală

A doua jumătate a secolului XIX a reprezentat perioada de început a antropologiei socio-culturale și era insiprată din teoria evoluției și originii speciilor a lui Darwin.

Antropologia socio-culturală se ocupă cu studiul omului în contextul societății și culturii și se concentrează pe modelele de viață ale oamenilor, fără limitare de timp și spațiu. Viața oamenilor are mai multe dimensiuni, iar încercările de a studia fiecare detaliu a dus la apariția mai multor subramuri, cum ar fi: antropologia economică, politică, psihologică, ecologică, etnică și a religiilor.

  • Antropologia lingvistică

Limba este expresia șimțurilor și emoțiilor, fiind cel mai puternic factor de înțelegere al conceptului gândirii umane. Capaciatetea oamenilor de a vorbi este cea mai distinctivă caracteristică a culturii. Spre deosebire de știința lingvistică care a apărut la începutul secolului XVIII, antropologia nu are studiul limbii ca limbă.

Perspectiva antropologică asupra limbii se referă la acele aspecte ale limbajului și discursului și studiază natura și semnificația limbajului în raport cu celelalte aspecte ale culturii în strânsă legătură cu știința lingvistică.

  • Antropologia arheologică

O ramură care urmărește originea, creșterea și dezvoltarea culturii în trecut. Antropologul arheolog se deosebește de antropologul socio-cultural prin faptul că primul studiază istoria trecutului, al doilea studiază prezentul.