Atlasul – Simbol idiosincratic și non-spațialitate la Warburg

Mnemosyne Atlas, proiectul neterminat al lui Warburg, reprezintă un simbol idiosincratic. Această idee revolulționară, în arta vizuală, i-a parvenit lui Warburg în urma contemplării unor imagini montate în cadrul unor panouri pe care le  folosea la pregătirea prelegerilor și expozițiilor sale. Mnemosyne Atlas este o denumire simbolică inspirată de numele fiicei lui Uranus, zeița a memoriei și a limbajului, înzestrată cu cuvânt și memorie, întru păstrarea istoriei. Analogia subtilă pe care o face Warburg în Atlas se referă la profunzimea emoțională provenită din puterea evocatoare a imaginilor. Subiectul în interacțiunea sa cu obiectul (Atlasul) intra într-o stare psihologică specială, provenită din memoria spontană care se ivește în mod fenomenal din contemplarea unor imagini similare. Același subiect, în situația în care colajul a suferit chiar și o mică schimbare este supus unei stări psihologice diferite, deoarece chiar și o simplă rearanjare a imaginilor schimbă mesajul.

Aby Warburg este cunoscut pentru studiile sale despre impactul inconștientului asupra conștientului ca expresie a memoriei. Tehnica sa reflectă istoria fenomenelor vizuale analizate, devenind astfel materializarea memoriei printr-o reactivare conștientă.

În 1924, Warburg a formulat idea producerii unui Bilderatlas sistematic, bazat pe sugestiile asistenților săi, de a produce un proiect mai mare în care să prezinte cercetările sale științifice, vechi și noi, metodele și rezultatele, într-un mod inedit. La deschiderea bibliotecii lui Warburg (1926), deasupra ușii interioare era scris cuvântul grecesc Mnemosyne, Warburg dorea să sublinieze că institutul era dedicat studiului supravietuirii antichității: Nachleben der Antike. Termenul de Nachleben se referă la supravițuirea, continuitatea sau viața de apoi și metamorfoza imaginilor și motivelor.  Începând cu 1924 până la moartea sa în 1929, Aby Warburg a lucrat la Mnemosyne Atlas.

Intenția inițială a lui Warburg a fost să publice Atlasul completat în volume separate de plăci și text. Din păcate, versiunea în forma existentă constă doar din fotografii ale panourilor individuale din diferite etape, proiectul unei introduceri și o arhivă de note și materiale de lucru. Au existat dezbateri, în lumea artistică a vremii, legate de idiosincratismul simbolic și a stării eterne de incompletare a acestei lucrări ieșită din tipare.

După evacuarea bibliotecii și arhivei Warburg din Hamburg, Saxl și Bing au avut intenția de a produce o versiune finalizată, a Atlasului, lucru care nu s-a întâmplat.  Un produs al acestei încercări a fost cunoscut sub numele de Geburtstagsatlas (Atlasul zilei de naștere), o ediție personală a Mnemosyne Atlas prezentată fratelui mai mic al lui Warburg, de ziua lui de naștere.

După cum explică Katia Mazzucco, această versiune revizuită a Atlasului, deși nu este destinată în sine publicării, dezvăluie viziunea lui Bing și Saxl pentru o iterație finalizată. Ea subliniază că Atlasul zilei de naștere , bazat pe ultima iterație a panourilor lui Warburg, este în primul rând o revizuire a aspectului și prezentării grafice a Atlasului .[1]

Intenția finală a acestor revizii, sugerează Mazzucco în “The work of Ernst HGombrich on the Aby MWarburg fragments”, a fost “de a exclude aspectele neterminate, neinteligibile sau de altfel nedorite ale lucrărilor în curs ale lui Warburg. Aceste modificări încearcă să producă o ediție mai lizibilă a Atlasului , cu o secvență tematică, liniară, mai degrabă decât „polifonia și anacronismele” din versiunile proprii ale lui Warburg.[2]

Benjamin Buchloh, de exemplu, situează proiectul lui Warburg alături de alte lucrări de artă contemporane , mai precis Atlasul lui Gerhard Richter, Panourile lui Kazimir Malevich sau Scrapbook a lui Hannah Hoch, strategia comună fiind aceea de a cola colecții mari de fotografii, texte sau articole din reviste și ziare.

Atlasul lui Richter reprezintă o colectie de fotografii, tăieturi din ziar și schițe pe care artistul le-a asamblat pe panouri începând cu anii 1960. În prezent, Atlasul lui Richter constă în 802 panouri care reflectă aproape patru decenii din diferite faze ale vieții și muncii artistului. Atlasul lui Richter prezintă subiecte banale juxtapuse cu imagini ale Holocaustului sau care îmbină fotografiile de peisaj cu fotografii de familie. Datorită complexității și diversității, Atlasul lui Richter depășeste idea de simplă documentare și este considerat o lucrare de artă independentă.

Mulți alți artiști au experimentat acest gen de artă, un exemplu ar fi Panourile lui Malevich produse între 1924 și 1927 pentru a ilustra efoturile teoretice ale Institutului de Cultură din Leningrag [3] sau Scrapbook un proiect realizat de Hannah Hoch în 1933. Ambele exemple indică în mod distinct existența unor varietăți și strategii artistice care au încercat să organizeze o serie de imagini într-o manieră arhivistică pentru urmărirea didactică și mnemonică a proceselor istorice, stabilirea tipologiilor, cronologiilor și a continuităților temporale. 

Pentru Buchloh, aceste lucrări reprezintă un grup clar înrudit, dar și o clasă de contururi în cadrul limbajului recunoscut al istoriei artei și a fotografiei avangardiste, mai precis. „Nici termenul de colaj, nici cel de fotomontaj nu descriu în mod adecvat formele și iconografiile acestor panouri sau a vastelor materiale de arhivă”. Buchloh scrie, „ descrie în mod adecvat monotonia aparent formală și iconografică a acestor panouri sau a vastelor acumulări arhivistice ale materialelor lor.” [4]

Tot Buchloh susține “Warburg a argumentat că încercarea sa de a construi o memorie istorică colectivă s-ar concentra pe legătura inextricabilă dintre mnemonic și traumatic.”[5] “În mod evident, “Warburg spera să construiască un model de memorie istorică și de continuitate a experienței, înainte ca ambele să fie spulberate de fascismul german.”[6]

În exemplele de mai sus, ceea ce devine din ce în ce mai evident este poziția flexibilă pe care artiștii au atribuit-o în formatul Atlas. Deși își are rădăcinile în concepțiile pozitiviste despre istorie și știință, în mod evident, Atlasul se oferă, de asemenea, ca un spațiu potențial pentru interpretare, experimentare și subversiune. 

În „ultima versiune”, Atlasul lui Warburg era format din șaizeci și trei de panouri din lemn acoperite cu pânză neagră cu dimensiunea de 1, 5 x 2 m (Tafeln). Pe aceste panouri Warburg a aranjat și rearanjat, într-un lung proces combinativ de adăugare și eliminare, fotografii alb-negru cu imagini istorice și cosmografice, fotografii,  hărți, pagini cu manuscrise și imagini contemporane extrase din ziare și reviste. Panourile individuale au fost numerotate și ordonate ca să creeze secvențe tematice. Imaginile originare din diferite culturi și epoci, erau fixate cu ace pentru a fi repoziționate constant, rezultând un set de detalii în continua schimbare.

Experimentele combinatorii din Atlas urmează o logică personală și intuitivă a lui Warburg, cuplată cu experiența sa în cercetarea academică. Imaginile din Atlas, aparțin unor perioade diferite ale istoriei încărcate cu o mare valoare simbolică. Prin juxtapunerea imaginilor din diferite surse și epoci, Warburg a căutat să urmărească repetarea și relația dintre aceste simboluri și arhetipuri de-a lungul timpului, de la Grecia Alexandriană la decupaje din revistele de la începutul secolului XX, punând un accent deosebit pe Renaștere.  

Rearanjarea constantă a elementelor afișate pe fiecare panou, dar și a ordinii panourilor în sine au generat permanent noi relații. Această metodă bazată pe conexiuni, confruntări și contradicții cu posibilități infinite face ca Atlas să fie o ciocnire a diferențelor în care conexiunile ascunse dintre elemente, uneori aparent fără legătură sunt dezvăluite prin juxtapunerea lor. Biblioteca sa personala a fost organizată după același sistem; legând titluri, autori și perioade istorice în mod intuitiv, reconfigurând continuu secvențe.  

Panourile lui Warburg au posibilități infinite de combinații și m-au dus cu gândul la experimentul cinematografic al lui Lev Kuleshov. Regizorul a prezentat publicului imaginea unui chip inexpresiv al unui actor, urmată de alte trei imagini diferite: o farfurie cu supă, o fată într-un sicriu și o femeie culcată pe o canapea. Deși expresia actorului era mereu aceiași, percepția publicului era complet diferită în funcție de imaginea care precedase.

Un experiment asemănător a fost realizat de Alfred Hitchcock, cu imagini cu el însuși cu ochii întredeschiși, precedate de o imagine cu o femeie cu un copil, moment în care îl vedem pe Hitchcock zâmbind. În secvența următoare, femeia și copilul sunt înlocuițe de o fată tânără în bikini, dar expresia lui rămâne constantă. Publicul îl percepe mai întâi ca pe un bătrân tandru, apoi ca pe un pervertit.

Aceste experiment de editare, cunoscut sub numele de efectul Kuleshov, dovedește cum conținutul imaginilor poate fi mai puțin important decât combinația și secvența lor. Efectul Kuleshov reprezintă un eveniment cognitiv în care spectatorii obțin mai mult sens din interacțiunea a două imagini secvențiale decât un singur cadrul izolat.

Warburg cu metologia sa enciclopedică și combinarială, constituie un corp nesfârșit de gândire despre imagini și destinele lor, generând un eseu vizual complex și deschis interpretărilor.

Proiectul nu a fost finalizat niciodată, dar Atlas a transformat modul nostru de a percepe imaginea. Astăzi, panourile ultimei versiuni ale Atlasului nu mai există. Au rămas doar fotografii alb negru, păstrate în arhivele institutului Warburg. Cu toate acestea, în anul 2000, a fost tipărită prima  ediție a Atlasului, care a fost republicaă în 2003.

Bibliografie:

  1. Katia Mazzucco, The work of Ernst H. Gombrich on the Aby M. Warburg fragments, Journal of Art Historiography Number 5 December 2011 (https://arthistoriography.files.wordpress.com/2011/12/mazzucco-gombrich.pdf)
  1. Benjamin H. D. Buchloh, Gerhard Richter’s “Atlas”: The Anomic Archive, October, Vol. 88 (Spring, 1999), pp. 117-145
  1. Gerhard Richter – Atlas

https://www.gerhard-richter.com/en/art/atlas

  1. The Warburg Institute

https://warburg.sas.ac.uk/library-collections/warburg-institute-archive/online-bilderatlas-mnemosyne

  1. Panourile lui Malevich și ale colaboratorilor săi pot fi văzute în albumul lui Troels Andersen, Malevich: Catalogue Raisonni of the Berlin Exhibition 1927 (Amsterdam: Stedelijk Museum, 1970

[1] Katia Mazzucco, The work of Ernst HGombrich on the Aby MWarburg fragments, p. 16

[2] Katia Mazzucco, The work of Ernst HGombrich on the Aby MWarburg fragments,

[3] Panourile lui  Malevich și ale colaboratorilor săi pot fi văzute în albumul lui Troels Andersen, Malevich: Catalogue Raisonni of the Berlin Exhibition 1927 (Amsterdam: Stedelijk Museum, 1970).

[4] Benjamin HD Buchloh, „ Gerhard Richter’s Atlas: The Anomic Archive”, 88 octombrie (1999), p 118,

[5] Benjamin HD Buchloh, „ Gerhard Richter’s Atlas: The Anomic Archive”, 88 octombrie (1999), p 122

[6] Benjamin HD Buchloh, „ Gerhard Richter’s Atlas: The Anomic Archive”, 88 octombrie (1999): p 124